O pasăre albă zbura spre ceruri, şi nimeni nu pute ca să-o întreacă!
Jos, sub ceruri, erau două braţe împletite între ele, şi tot odată aruncate-n păru-l încărunţit de vreme; iar corpul lor... se tolănea-n genunchi de scîrbă... şi durere. Pământul! era rece şi-n glodat de lacrimi.
Ochii Lui nu mai luciau ca altă dată; erau – roşii şi practic şterşi... de bătrâneţe, şi pielea netedă-i cândva – rămase doar pe poze.
În faţă se înălţa un zid rotund şi-o cruce! ...iar sub pământ... se ascundea ... – cea – pentru care... acel Pământ îi era viaţă şi-i era mormânt! Era târziu pentru ploaie, dar el continua ca să o cheme! Deja trecuse zeci de ani în care reuşise să fie „fericit” şi zeci de ani ca să înţeleagă că... tocmai de atâţea ani avea nevoie pentru... a înţeleage că fericirea era – Ia!
Purşisimplu – nu a putut să fugă după ia şi s-o înteacă tot... A perdut-o... şi a găsit-o... chiar acum!
O pasăre albă zbura spre ceruri! ... şi pasărea albă nu putea fi – neagră! Pasărea a zburat neoprită, şi... numai umbra-i a rămas pe ceruri!
Sărbători!!! O perioadă mult aşteptată de fiecare din noi - deşi... parcă maturi dar încă atât de mici şi sensibili la amintiri, în deosebi dintre cele mai frumoase amintiri copilăreşti care vin pe neprins de veste cu o intensitate diagramică...- dimensiunile căreia variază ca batăile inimi sau a circulaţiei sangvine... - la fiecare în parte!
De sărbători vă felicit pe toţi! Pe toţi pe care îi cunos şi pe cei... ce nu îi voi cunoaşte niciodată! Îi felicit pe cei cu care am vorbit măcar o dată şi acum ne salutăm din când în când sau ne surâdem în colţul buzelor; îi felicit pe cei cu care am vorbit dar acum... vorbim – separat de parcă nu am avea ce ne spune..., - vreu să spun că îmi cer scure şi că m-am simţit bine alături de voi! Îi felicit pe cei de la care am multe de învaţat şi care cu siguranţă vor lăsa urme în urma sa oriunde vor merge pe acest Pământ... şi vreu să spun că cred în ei deşi nu le-o spun, dar le admir din colţuri! Îi felicit pe cei care mă simpatizează şi... pe cei ce mă urăsc – doar astfel î-mi dau de înţeles că mai am mult de lucrat! Îi felicit pe cei ce ocupă loc în mintea mea... şi pe cei din poze... tot! Îi felicit pe cei ce nu-i voi felicita niciodată şi pe cei ce... o aşteaptă! Îmi pare rău că din tot ce vă puteţi dori vă pot dărui doar... cuvinte. La toţi le doresc să guste din plinu-l ciaşei împlinirii
şi a realizărilor colorate, şi ca anul 2011 să fie cu mult mai bun şi excelent ca alţii precedenţi, – plin cu armonie autentică, ascensiuni glorioase, şi perpetuă plăcere de la viaţă! Vă doresc mai puţine măseluţi stricate şi mai mult calciu în organizm, mai multă iubire şi amor... şi mai puţine eşecuri, mai buni prieteni şi mai puţină minciună, mai multă răbdare şi cu mult mai multe dorinţe împlinite! La mulţi şi fericiţi ani lume!!!
- Dacă fiecare picătură de ploaie şi-ar spune povestea sa, atunci pământul nostru ar respira doar roadele ploii cu gust flămând, şi oameni vor fi mereudornici de poveşt
Se gândea la asta pentru că, de fiecare dată când ploaia o cuprinde - ia - devin un alt om. Mi-a spus că adoră ploaia, adoră pentru că nu o trădează niciodată... sau poate – doar atunci când o cheamă şi nu vine! Când plouă lacrimile ei se pot împleti cu picăturile de ploaie, şi nu o trădează; o adoră pentru că face parte din ia, făcând-o să respire liber şi încă, ploaia nu-i va cere explicaţi ...de ce plânge. Fiecare din noi are pe Pământ un colţuşor unde revine de fiecare dată şi acolo, poate fi, aşa doar cum îl ştie Dumnezeu-l său şi, nici nu contează că vizita nu va dura mai mult de-o clipă. E greu să vorbeşti despre tine însă-ţi... în deosebi atunci când ştii puţine lucruri şi cuvinte tot... - m-am gîndit eu, şi am încercat să o înţeleg atunci când î-mi povestea! Mi-a spus că este diferită, totul depinde de situaţie şi desigur de persoanele care o înconjoară, e cea mai serioasă atunci când i se cere şi cea mai năzbâtioasă coliplă din familia sa - atunci când respiră atenţia celor mai dragi persoane din viaţa ei. Discutând cu foştii colegii de la şcoala generală unde şi-a fixat prezenţa, mi-am dat seama că era un ostaş luptător pentru dreptate, şi mereu sărea în ajutor celor slabi şi a celor care îi cere-au ajutorul, făcând-o să se simtă fericită, puternică şi nespus de împlinită, încrederea ei mai era susţinută şi de vărul său cu autoritate. Pentru ei – ia era „svoi paţan” – juca cărţi, fodbal, întodeauna era căpitan la „Starturi vesele”, era punctul de legătură dintre fete şi băeţi, de aia le dădea sfaturi ce şi cum la fete şi invers. Când toţi au început să meargă la întâlnire, numai ia stătea acasă pentru că era... „svoi paţan” şi nu îşi permitea să pară mai slabă, slabă pentru că iubeşte şi este iubită, doar că Nikuşor mereu îi aruncă priviri topitoare şi ia-n continuuu... respingătoare, nu ştia pe atunci că se înşeală. În schimb acum vede partea plină a paharului şi înţelege că era un arbitru bun, care avea cele mai proaspete informaţii din surse sigure şi cu siguranţă nu are o singură amintire, plus la toate învăţa din greşelele lor. O dată cânt era în clasa a noua, împreună cu colega s-a erau îndrăgostite de unu şi acela-şi băiat, care era cu câteva luni mai mic ca ia (întodeuna aşa i se primea), sigur asta nu era barieră de a iubi-n continu. Fetele îl urmăreau mereu cu privirea, îi admirau noua vestimentaţie şi chiar aveau şi un plover preferat care stătea pe el perfect. Stăteau într-o bancă şi dacă profii se retrăgeau aveau mereu o temă de discuţie – el, cunoscândui mersul şi parfumul pe care deja nu-l mai ţine minte mai virbeau şi despre alţi băieţi în deosebi atunci când trece-au la tablă şi blugii îi conturau fundul J.
La revelionul de Anul Nou era ca de obicei cu prietena sa împreună şi... a venit el, a cerut permisiune-a de la amică şi-a invitato la dans pe ia – fata ce iubeşte ploaia. Când dansau el ia sugerat că o place, şi că mereu a fost în inima lui, i-a cerut permisiunea să o petreacă până acasă şi atunci vor pute vorbi... – ia a refuzat spunândui că nu-i fricoasă şi că are cu cine pleca – sigur că a minţit. La finele dansului el ia mulţumit şi a plecat iar ia a mers către amica s-a şi... a tăcut, nu vroia să-i spună, ştia că o va face să sufere şi astfel va suferi şi ia. Au plecat în vacanţă. O vecină i-a şoptit că i-a văzut amica ce se săruta la disko cu cel pe care îl plăcea. Nu a crezut. Venind la şcoală, cea mai bună prietenă a confirmat şi intuziasmată a început să-i povestească despre cum a fost, despre sărut, îmbrăţişări şi multe alte lucruri pe care... parcă nu le auzea, ... a zâmbit naiv şi a spus: „măcar tu... dacă nu eu” – aceste cuvinte le ţine minte şi azi! Deşi nu regretă şansa perdută, ei doar sau despărţit peste o lună iar – ia –ia iară-şi a avut de învăţat şi a înţeles că nu întodeauna un „prieten” îţi e prieten şi că nu orce declaraţie de dragoste poate fi veridică! Astăzi zâmbeşte şi nu poate să înţeleagă cum a putut să îi placă de unu ca el.
„ – Cândva mă indrăgosteam destul de repede şi tot aşa trecea, acum realizez că era doar simple pasuni dintre care nu le ţin minte pe toate... erau pre-a multe... pentru mine... iar acum... privesc dragostea mult mai serios şi am nevoie de multe dovezi ... că exzistă, nu doar cuvinte deşi ştiu că uneori se pot spune cu mare greu şi durere în gât ... ”- mi-a spus şi a surâs J!
Îi place să citescă diferite "breduri" pe care „nimeni” nu le citeşte şi să fie în plină singurătate într-un loc întunecat atunci când simte necesitatea... iar acum o simte tot mai des. Instantaneu se gîndeşte la eternitate şi îi place s-o facă pe psiholaga atunci când e nevoie; face multe gafe de care regretă şi tot mai des vrea să întoarcă timpul înapoi; strecoară prin viaţă orce despărţire dureroasă dintre viaţă şi moarte; citeşte prea puţin pentru domeniu în care vrea să activeze şi are o memorie slabă pentru nume de persoane, localităţi şi evenimente importante; la şcoală îi plăcea să deseneze chiar şi acum păstrează unele lucrări de fapt ca şi alte lucruri ca: băntuleţe, invitaţii, felicitări, nakleici cu imagini din filmul Clon – adunate într-o cutie de la încălţăminte. Îi admiră pe toţi ce-o înconjoară, îi place când îi poate ajuta, şi are multe doriţe pentru că e visătoare naivă. Deşi mai scrie câteodată meditaţi la viaţă prin toate caietele sau carnetele atunci când înspiraţia îi bate la cap – niciodată nu le citeşte, de frică că nu sunt potrivite, şi de aia face multe greşeli gramaticale. Ia îţi va zîmbi când te aştepţi să-ţi spună că se simte rău. Ar vrea să-mi spună şi mai multe însă eu am obosit şi simt că şi ia îmi cere libertate şi dacă nu îi ofer, la sigur nu-mi va mai spune nimic.
Azi am vorbit cu FATA CE IUBEŞTE PLOAIA, iar mâne o pot face şi cu tine dacă vre... căci la sigur ai ce-mi spune!!!
Cadourile şi micile surprize pe care le putem face, au fost întotdeauna un lucru aparte în viaţa unui om, deoarece provoacă o imensă plăcere şi sunt în stare să coloreze orce tristeţe, numai în cazul când sunt oferite din suflet, atât pentru cel care le primeşte cât şi pentru cel care le oferâ. De multe ori când suntem cuprinşi de sărbători, ne aflăm în stare de haus şi nelinişte în ceea ce priveşte surprizele şi cadoourile pe care urmează se le oferim celor dragi, celor ce contează. Această nelinişte se poate transforma într-o adevărată problemă de căutare, care urmăreşte toate schimbările pe piaţă în acest domeniu. Începi a te întreba pe tine, dacă nu eşti sigur de răspuns treci la sfaturile amicilor şi a celor ce înconjoară acea persoană, sau o simplă soluţie ar fi atenţia personală la preferinţile celor dragi sau imboldurile lor stăruitoare :)
Până în prezent eu nu cunosc decât două tipuri de surprize/cadouri, adică cele materiale şi cele care nu necesită "alimentaţie materială". Deci, voi încerca să le selectez. Punând accentul pe cadourile/surprizele care nu necesită decât eforturi spirituale: :)
a) este cazul să fii atent la felul de a fi a celui drag, să-i urmăreşti dispoziţia şi starea de moment (interioară/fizică) şi să-i faci cadou tăcerea, pentru că este mult prea important să ştii limitele până unde poţi să mergi şi unde nu, oferindu-i singurătatea lipsită de întrebări atunci când nu are putere să ţi-o ciară, fii atent şi nu interveni cu întrebări şi nu uita ce cadou ai oferit pe moment.
b) dacă ai fost în stare să oferi tăcerea, înseamnă că eşti în stare să-i oferi o ciaşcă de ascultare, ascultare şi atenţie, doar şti că cei dragi au nevoie de tine nu doar când se simt în plină "viaţă". c) ooooo :) urmează ceia ce place tuturor: complimentele şi cuvintele tandre - care cu siguranţă nu-ţi va lua prea multe eforturi atunci cînd ai o atitudine sinceră faţă de acea persoană. Mai e ceva, poţi să te dăruieşti pe tine însă-ţi în dar celuilalt, doar în cazul când o merită şi atunci când eşti sigur că nu-şi va lua cadoul fugind pe-o insulă necunoscută :), de obicei este un cadou inconştient în cazul cuplurilor şi a celor de gen: Romeo şi Julieta.
Nu rămâne decăt să trecem la cea de-a doua divizare a temei noastre de bază. Din start coinştientizăm că este una din cele mai variate ramure cu formă globală, unde se includ cadourile/surprizele de diferit gen şi formă: călătorii, cine romantice, bijuterii, suvenire, tablouri şi multe alte lucruri materiale solicitate de dv în dar celor dragi, cât şi cele facute cu propriile mâni şi care pot să aibă o valoare mai semnificativă, cum ar fi: interpretări muzicale, disene, buchete de flori "sălbatice" şi frunze cât şi alte surprize de care sunteţi cu siguranţă capabili. Contează cine eşti şi ceia ce faci pentru a fi cineva în viaţa celor dragi. Învaţă să primeşti şi să dăruieşti senzaţii şi clipe de fericire celor ce contează! Oferiţi cât mai multe cadouri/surprize şi aşa veţi fii întotdeauna numărul unu în viaţa unui om.
:D Explicaţii din dex: CADÓU,cadouri, s. n. Ceea ce se primește sau se oferă în dar. – Din fr. cadeau. Obiect primit de la cineva sau oferit cuiva în semn de prietenie, atenție; dar.
SURPRÍZĂ,surprize, s. f. 1. Faptul de a lua pe cineva prin surprindere. 2. Tot ceea ce surprinde prin caracterul său neaşteptat, neprevăzut. ♦ Ceea ce provoacă o bucurie neaşteptată, o plăcere; (concr.) dar, cadou. – Din fr. surprise.
RELÁXs.n. Stare de relaxare; relaxare. [< engl. relax].
Am avut nenorocul să privesc o scenă de "dragoste ironică". Cred că trebuie să încep de la...
"Erau ambii tineri şi nerăniţi de săgeata lui Cupidon. Ambii cu ambiţii şi dornici de a fi auziţi. Cînd treceau pe acela-şi drum - privirile se întilneau. Uneori ia - se întorcea ca să vadă dacă el nu s-a întors, ca să vadă dacă ia nu s-a întors; iar el, el tot se întorcea ca să vadă dacă ia... nu s-a întors ca să se convingă că el s-a întors pentru ai urmări plecarea. În minţile lor lor era un virus ca la lăptopul, meu care le frîna minţile şi nu le permitea să se decidă, cine... cine de fapt sunt unul pentru altul. Timpul trecea, şi ei se întilneau din ce în ce mai rar şi cu priviri mai lungi (de obicei el şi ia - erau în găşti diferite, incompatibile şi care puteau să le faca judecată, dacă le urmăreau privirile. Muritorii se tem de judecăţi. Ei tot.). Construcţiile se ruinează. El s-a oferit să o conducă. Ia a acceptat. Astfel s-a început "greşeala" lor de-o viaţă. Când se ţineau de mână erau cei mai ferici, simţi-au fluturaşi în timp ce se sărutau, când ajungeau acasă îşi doreau să se trezească din nou faţă în faţă. Era iubire... şi nopţi în taină petrecute sub stele. Toamna. El a plecat la armată. Ia ia făsat pe buze promisiunea că-l va asteptat. ... . Nu la aşteptat. Dansuri. La întoarcere el s-a căsătorit cu cea mai frumoasă fată din sat şi lângă ia era fericit cum nu putea fi (după cum îi spunea) cu alta în lumea întreagă. Avea copii. Trei fete. Una din ele purta numele ei. Nimeni nu ştiea că el o mai ţine minte. Când se inerva ştia cine e vinovata. Când era fericit nu înţelegea cu ce a meritat această fericire şiiiii... tot odată se gândea că ar fi putut fi şi mai fericit dacă nu pleca la armată sau cel puţin ia să-l fi aşteptat. Uneori când îşi săruta soţia - simţea gustul ei, deja demult pierdut. Timp. Amintiri. Coincidenţe. Iar... s-au întâlnit privirile. Lacrimi, regrete şi o noapte - transpirată cu explicaţii. Mai multe nopţi. El ştie că ia e soţia altui om, care a ajutato mult când fratele ei era pe moarte şi a contribuit la salvarea lui îşi simţea vina că a lipsit când ia avea cel mai mult nevoe de...el; deaceia el crede că ia - nu poartă nici-o vină. Ambii ard în pasiune unul pentru altul. Sunt amanţi şiiii... - nimic mai mult (puteau fi cândva(au pierdut momentul)).
Familiile lor suferă şi continuă să tacă, când apare-o ciartă - ei - nu sunt vinovaţi (aşa vor să creadă). Frumoase sunt zilele aşteptate. Familia lui, aşteaptă oaspeţi. El are mulţi prieteni şi de data asta va fi şi şeful. E o fire veselă, dar acum zâmbeşte doar pentru poze, pentru că deja ştie că şeful o ţine de mână pe: ia, pe ciea care ia furat minţile şi a pus în locul lor doar amintiri frumoase şi îmbătotoare desprei ei şi tinereţe. Toată lumea se veseleşte, după câteva rânduri de băutură starea de încordare a dispărut... la ambii. Asta a fost ultima lor "întâlnire cu privirea", nimeni nu a opservat nimic, decât doar... soţii gelozau atunci când...- el şi ia - dansau pentru ultima dată."
- Plus două inimi în jumate a spus: Eros, şi a vărsat o lacrimă!
De ce nenoroc?... pentru că e mult prea greu să urmăreşti două suferinţe care plâng în taină, se tem să tot formeze un întreg şi rănesc tot ce a fost străi. În schimb e şi-un noroc: de-a învăţa pe greşelele altora şi "a fi" cum nu sunt ei, şi... deja nici nu vor mai fi.
de la insonie parţială... în nout an am trecut la cea cu regim non-stop, insomnie care mă înghite clipă de clipă, mă schimbă, mă oboseşte şi cel mai important... mă face să înţeleg că îmbătrânesc... :) ascult muzică pe care mai înainte no înţelegeam... acum... - încerc... so înţeleg deşi nu ştiu cât de mult am nevoie de acest lucru..., poate? sunt genele unui străbunel de-al meu pe care nu-l ştie nimeni, şi eu tot , dar a suflat cu vântul de primăvară darul de a înţelege tot ce cere înţelegere cu excepţia propriului "eu"?...nu ştiu. Iară-şi. Întrebări. Am prea multe gânduri care se bat pentru exprimare, formează haus şi uit despre ce trebuia să scriu. Îl legăn pe Marius şi încerc să-i domolesc energiea admirătoare... mă scufund în frumuseţea ochilor lui albaştri... alături de el mă simt micuţă... încă copil, deşi are abia trei anişori ...e mare şi îmbibat de curiozitate - pe urmă voi vorbi de el. Visează. Încă n-am început teza de licemţă deşi alţi o finisează, iar eu... nu ţin minte titlul făr de coala aia de hârtie pe care am scris (de fapt am pierduto)... mă gîndesc la nimic, ating în des cana cu ciai - deja rece - nu... nu o duc la gură, aşa e mai comod.
Cândva credeam că sunt singura visătoare care poate să nu doarmă nopţi la rând pînă nu-şi termină episodul filmului improvizat cu "mine" în rolul principal, de obicei acolo te descurci mai bine decât în viaţa materială. Nu sunt singură, asta contează, poate şi acum cineva stă întins sau ghemuit ca un aricel şi îi dă foială la visat până nu încep a cânta cucoşii (sau deşteptătorul la oraş)... acuma nu mai visez sau din când în când îmi imaginej un episod ca să nu fiu ştearsă din lista cu romantici întârziaţi (în deosebi dimineaţa :D).
Citesc tăcere... încerc... E o carte uriaşă, groasă, cu coperta veche-verde închis iar în loc de titlu scrie:"Ţâţ". Tac.
Închid ochii ca să văd întunericul... simt cum bate o inima alături, mi-am dat seama că e a mea! am inimă?! se aude în urechi. Vântul îşi face sărbătorile la giam - probabil a băut, - nu ciai :) Nu ninge - nu se aude... Am pierdut rândul...- aşa şi-mi trebuie, demult trebuia să urmăresc nu doar cu privire.
Tăcerea are voce?! - cred că da, e vocea făr de voce a fiecăru din noi. Sa închis cartea - a lovito Marius cu piciorul... :)
...ne dăm, drept a fi tari şi mari în ale tainele iubirei, credem că ştim totul despre acest sentiment, care pentru unii reprezintă doar sigla din cuvinte - "TE IUBESC". Suntem tare deştepţi, inventivi şi dîrji - atunci când un prieten ne cere un sfat... "- ce să fac, mi-e gru, nu mai rezist, spune-mi?!"... sărim repede; ca un câne flămînd după bucata de pâine. Atunci ştim ce-i rămîne de făcut camaradului rănit... şi nicidecum nu înţelegem: cum de are tupeul să complice atât de mult lucrurile, chiar nu vede care e soluţia, oare e atât de grei să recunoşti sentimentul iubirii celeui care te-a "furat"???? ...multe semne de întrebare şi...întrebări tot, deşi ele nu sunt expuse, oricum se întreb în noi. Dacă cineva are nevoie de ajutor - poftim! - sunt la dispoziţie, te-ai îndrăgostit şi suferi, te-ai certat cu ea?... - răspuns la întrebări găseşti uşor la cei din jur,... păcat. Păcat că nu la tine.
Afară ninge. Când ninge e frig şi noi ştim că trebuie să ne îmbrăcăm mai cald ca să evităm virozele iernatice. Dar...:( oare când ne dăm seama că... ne-am îndrăgostit sau... că iubim? Atunci când ne treyim dimineaţa? Când mergem, ne îmbrăcăm călduros sau facem alte lucruri? Poate atunci când pierdem persoana iubită? Când suntem singuri, fără de ocupaţii, prieteni şi avem la dispoziţie ore de meditaţie în care hotărâm căăăă... n-ar fi rău "să iubeşt" şi tu - doar toţi fac asta? 1000 de întrebări!...nuuuu, mai multe întrebări dar... mai puţine răspunsuri la... aceste... întrebări!
Modă :) Astăzi e la modă să te întâlneşti, să spui cuiva - te iubesc, să te cuprinzi, să sopteşti, să fugi la întâlnire chiar de te-ai săturat so faci, să faci toate acestea doar pentru a nu fi singur sau judecat pentru singurătate. Începi a te întîlni... purşisimplu, din curiozitate - experienţă, te deprinzi cu persoana, îţi pare că e destul de potrivită, începe a ţi se face dor de ia, tot mai mult şi mai mult, de zîmbet de felul ei de a fi şi bine înţeles trebuie să-i spui co iubesc - ia - doar te întreabă. Şi... dacă o minţi oricum ia nu ştie - te crede. Toţi aşa fac... - te justifici. Oricim, nu toţi eu şi încă alţi naivi ca mine - nu vor merge pe drumul bătut de "iubire". M-am întrebat: de ce iubesc copii?... purşisimplu... ei iubesc fară ca să se întrebe, iubesc pentru că braţele se întind la iubire, iubesc pentru că le este foame şi frig iar soluţia pentru acestea o are doar persoana iubită: căldură şi hrană. Copii iubesc pentru că nu aleg pe cine să iubească şi nici nu încep a iubi pentru că cineva le-a dat o "bomboană" arătândule "obiectu". Ei purşismplu iubesc cu adevărat. - Iar maturi? maturi de ce iubesc ei? - doar au fost şi ei copii, logic ar trebui să iubească sincer, pe adevărat, fără a trage la sorţi: "cine primu(a) vine - acela(ea) e iubitul(ta), sau cine-mi scrie mai des, mă sună şi nu uită de mine! Asta este adevărata iubire - un joc? În anul trecut am citit o cărţulie, unde se făcea diferenţă între iubire şi pasiune, erau mai multe detalii, dar, pe cea mai importantă am furato pentru totdeauna: iubirea este altruistă, iar altruizmul presupune - dăruire de sine celuillalt iar celălalt ţie, iubireia este taina celor doi, iubirea nu doarme cînd celălalt nu poate să adoarmă ori se simte rău, iubirea nu se supără că de sărbători a primit în dar tăcere, iubirea rabdă şi aşteaptă lîngă iubire. Vreau iubire altruistă, care să mă iubească cu inima şi sufleţelul dar nu cu gîndul la pat... bani... averi şi alte chesti pe care şi singur le poţi opţine. Şi ţie îţi doresc iubire altruistă..., numai dacă o vrei! Şi numai dacă eşti gata să o trăieşti... mereu... o viaţă întreagă...
...sincer... niciodată nu am putut să beau şi acuma tot. Când aveam patru ani şi jumatate mam îmbatat pentru prima dată, era cumătrie în ziua acea la surioara mea care împlinise deja un an. Toată lumea era ocupată... lucru, haus, aranjare de mese, clătite, pârjoale, chestii... tăticu şi comanda "drujba" "botezau a doua oară" copilu în curtea ogrăzii neterminate. Iar eu, eu nimic, eram uitată şi mai puţin interesantă celor din jur, şiiii de scîrbă am hotărît să merg la vecini. Nanu avea moară. De obicei la sat, după ce se face la moară se " spală" păsatul, şi data asta nu a fost o excepţie. Eu am nimerit la ce-i mai "bun" - la strâns masa!... impreună cu Lena (mai mare cu cinci ani) am început a strînge masa, în fine am dat de ulcior, era încă plinuţ, doar la noi se zice că "cu dişertul nu se iese" şiii.... eu şi Iliana am hotărât să dovedim inversul acestei zicători neologice: "plinu nuuuu se lasă". Iliana a început să toarne în pahar (era un pahar de tip - bacal cu codiţă şi buline ieşite în afară), ia turna, mie - unu, ei - jumate, şi aşa pînă am dat de fund - la ulcior - bineînţeles. Era sâmbată, de obicei în această zi se face curat în ogrăzile gospodarilor, aşa şi noi, nanu ma pus să zmulg buruianu din ogradă, numai că eu, trageam de el si, tot eu cădeam jos - nu putea să înţeleg: ce fel de buruian tare că eu trag dar el nuuu se rupe. Copilăriea e frumoasă, inrepetabilă, este ca o plapumă caldă şi comodă pe care nu vrei so dai în lături dimineţile harnice, în deosebi atunci cînd ţie frig şi doar ea - plauma - îţi este alăturiea. Copilărie ce mult aş vrea să te întorc. Îmi aduc aminte cum badia mă "tîrîia" de mină..., nu eu mergeam pe picioare însă el, mă ridica de mîină în sus ori de cîte ori cădeam - la pamânt. Ochii mei se învirteau ca două buline de bouling, - mama, bunica şi mai nuştiu cine mă - bociau şi tot odată mă ştergeau cu prosopul pe faţă, în timp ce eu îmi satisfaceam dorinţa de - greaţă în propria-mi odaie. Mai ştiu că nu găsiau automobil, ca să ma duca la spital şi încă, că bunicuţa mea iubită a stat o săptămână întreagă cu mine, chiar a şi scăpat cumătriea surioarei mele. Din segvenţe mai ştiu că medicii mi-au numit părinţii: iresponsabili; şi de prima dată cînd am intrat în spital - coridoarele erau lungi iar lumina lor, parcă în ciudă îmi bătea în ochi, şi nu-mi dădea voie să dorm. O săptămână de picurători. Ultima vomitare în maşina lui tata, şi mulţi ani (pînă în a noua) de dezgust pentru alcool, pînă nu doar mirosu ci doar simpla privire spre H2 si-o bobiţă - îmi trezeau dezgust. Eram la finele anului şi, mi-am dat seama că nu m-am îmbătat "niciodată"... sigur după vîrsta de patru şi jumate. Azi nu plănuiam so fac. Era 31.12 şi din toate 44 de felicitări electronice - nu am găsito pe ci-a mai dorită şi...sincer...aşteptată. Am întîlnit anul nou în maşină, m-am pornit să-l iau pe tăticu din garaş... şi iată, fac anu nou cu radioul - e ora 12.00 - La mulţi ani!. ne-am întors, ei, erau aşa mulţi încât m-am simţit singură şi-am fugit - c-o sticlă de şampanie. Nu vroiam să beau, dar, singurătatea ma rugat. Demidulce. Roz. Spumos.
- Straniu cum oameni se îmbată, groaznic, nu înţeleg, oare poţi să bei şi să te clateni, să priveşti în oglindă şi să vezi doi în loc de tri (deşi e doar unu)? - se întreabă cel ce nu înţelegea!
Am hotărît ca azi mă îmbat, deja am şi deschis şampania, biau din sticlă deşi am pahar - aşa e mai gustos şi, cu siguranţă mai interesant. Am băut mult, vre-o 23% din sticla cu 0,75l, tot biau gît după gît (deodată cu deasila iar apoi mîna singură se trage) iar băutura nuuu... dispare, m-am gândit că guriţele sunt mici sau poarte cineva î-mi adaugă - acum habar nam. Mi se învirte capu, dar pînă nu termin - nu mă las. încă ochii, ochii parcă-s obosiţi şi se lasă în jos, scriu pînă nu termin de băut, apoi voi plasa - fară să citesc ce am scris. Aşacă dacă sunt greşeli - o să-mi pară rau ...dar...-târyiu va fi. Soty. Acum ştiu că dacă sunt ameţită-biată oricum sunt calmă, poate mai calmă ca de obicei, chiar şi vocea-mi e blajină, numai că picioarele nu mă prea ascultă şi-şi caută hora. Nu contează.Singurătate. Încă plăcută - mereu mi-am spus + minciuni!.Capul mi se îngrelează. Ştiu. Anul asta mi se vor împlini toate dorinţele, începând cu prima: M-AM ÎMBĂTAT! La mulţi şi fericiţi ani - lume!!!
O pasăre albă zbura spre ceruri! ... şi pasărea albă nu putea fi – neagră! Pasărea a zburat neoprită, şi... numai umbra-i a rămas pe ceruri! 
