Nu pot să înţeleg şi... probabil nu voi fi capabilă so fac niciodată... în această parte a vieţi... De ce oare omeni pe care cel mai mult îi – iubeşti şi la care ţii mult de tot, încât nu ai jăli nici o clipă din viitor pentru ca ei să trăiască, să fie fericiţi şi sănătoşi – oameni pentru care eşti gata să arzi până la scrum... şi în formă de oxigen să le umple trupul şi întreaga fiinţă – eşti gata să renuţi la acele puţine ore de somn, atunci când nu se simt prea bine... să mergi prin ploae şi vânt pentru a le face pe plac... ZID ChinezESC... stai blocat, te gândeşti dar gândul e mort – nu-ţi dă răspuns măcar la o întrebare – tupa astepţi... parcă e surd, nebun, mort dar... sau poate mai degrabă e obosit... obosit pentru exlicaţi inutile care dacă te şi vor ajuta să înţelegi mai bine comportammentul şi atitudinea cuiva - ... la sigurrrr... nu te va fadce să urli mai puţin... –Şi atunci? ce atunci? Cum rămâne cu blocarea... răspunsul ăla stupit? – mmmm ... bună întrebare, cred că nu-ţi rămâne decât să chemi meşterul ca să-ţi schimbe „lăcata”... sau schimbăţi parola dacă nu ai bani! ...dar de ce privirile lor sunt dăruite celor trecători sau celor ce vor fi pentru o.. o ziiii... şi anume în acea în care ei vor „srăluci”?! de ce altora li se dărue zâmbete iar ţie umbre? Simplu – poate tu... mai puţin crezi în MoşCrăciun...
