Surprize... Cadouri... Relăx...

Cadourile şi micile surprize pe care le putem face, au fost întotdeauna un lucru aparte în viaţa unui om, deoarece provoacă o imensă plăcere şi sunt în stare să coloreze orce tristeţe, numai în cazul când sunt oferite din suflet, atât pentru cel care le primeşte cât şi pentru cel care le oferâ. De multe ori când suntem cuprinşi de sărbători, ne aflăm în stare de haus şi nelinişte în ceea ce priveşte surprizele şi cadoourile pe care urmează se le oferim celor dragi, celor ce contează. Această nelinişte se poate transforma într-o adevărată problemă de căutare, care urmăreşte toate schimbările pe piaţă în acest domeniu. Începi a te întreba pe tine, dacă nu eşti sigur de răspuns treci la sfaturile amicilor şi a celor ce înconjoară acea persoană, sau o simplă soluţie ar fi atenţia personală la preferinţile celor dragi sau imboldurile lor stăruitoare :)

Până în prezent eu nu cunosc decât două tipuri de surprize/cadouri, adică cele materiale şi cele care nu necesită "alimentaţie materială". Deci, voi încerca să le selectez. Punând accentul pe cadourile/surprizele care nu necesită decât eforturi spirituale: :)

 a) este cazul să fii atent la felul de a fi a celui drag, să-i urmăreşti dispoziţia şi starea de moment (interioară/fizică) şi să-i faci cadou tăcerea, pentru că este mult prea important să ştii  limitele până unde poţi să mergi şi unde nu, oferindu-i singurătatea lipsită de întrebări atunci când nu are putere să ţi-o ciară, fii atent şi nu interveni cu întrebări şi nu uita ce cadou ai oferit pe moment.

 b) dacă ai fost în stare să oferi tăcerea, înseamnă că eşti în stare să-i oferi o ciaşcă de ascultare, ascultare şi atenţie, doar şti că cei dragi au nevoie de tine nu doar când se simt în plină "viaţă".
 c) ooooo :) urmează ceia ce place tuturor: complimentele şi cuvintele tandre - care cu siguranţă nu-ţi va lua prea multe eforturi atunci cînd ai o atitudine sinceră faţă de acea persoană.
 Mai e ceva, poţi să te dăruieşti pe tine însă-ţi în dar celuilalt, doar în cazul când o merită şi atunci când eşti sigur că nu-şi va lua cadoul fugind pe-o insulă necunoscută :), de obicei este un cadou inconştient în cazul cuplurilor şi a celor de gen: Romeo şi Julieta.

Nu rămâne decăt să trecem la cea de-a doua divizare a temei noastre de bază. Din start coinştientizăm că este una din cele mai variate ramure cu formă globală, unde se includ cadourile/surprizele de diferit gen şi formă: călătorii, cine romantice, bijuterii, suvenire, tablouri şi multe alte lucruri materiale solicitate de dv în dar celor dragi, cât şi cele facute cu propriile mâni şi care pot să aibă o valoare mai semnificativă, cum ar fi: interpretări muzicale, disene, buchete de flori "sălbatice" şi frunze cât şi alte surprize de care sunteţi cu siguranţă capabili. Contează cine eşti şi ceia ce faci pentru a fi cineva în viaţa celor dragi. Învaţă să primeşti şi să dăruieşti senzaţii şi clipe de fericire celor ce contează! Oferiţi cât mai multe cadouri/surprize şi aşa veţi fii întotdeauna numărul unu în viaţa unui om.

 

:D Explicaţii din dex: CADÓU, cadouri, s. n. Ceea ce se primește sau se oferă în dar. – Din fr. cadeau. Obiect primit de la cineva sau oferit cuiva în semn de prietenie, atenție; dar.

SURPRÍZĂ, surprize, s. f. 1. Faptul de a lua pe cineva prin surprindere. 2. Tot ceea ce surprinde prin caracterul său neaşteptat, neprevăzut. ♦ Ceea ce provoacă o bucurie neaşteptată, o plăcere; (concr.) dar, cadou. – Din fr. surprise.

RELÁX s.n. Stare de relaxare; relaxare. [< engl. relax].

Alb şi negru...

Am avut nenorocul să privesc o scenă de "dragoste ironică".
Cred că trebuie să încep de la... 

"Erau ambii tineri şi nerăniţi de săgeata lui Cupidon. Ambii cu ambiţii şi dornici de a fi auziţi. Cînd treceau pe acela-şi drum - privirile se întilneau. Uneori ia - se întorcea ca să vadă dacă el nu s-a întors, ca să vadă dacă ia nu s-a întors; iar el, el tot se întorcea ca să vadă dacă ia... nu s-a întors ca să se convingă că el s-a întors pentru ai urmări plecarea. În minţile lor lor era un virus ca la lăptopul, meu care le frîna minţile şi nu le permitea să se decidă, cine... cine de fapt sunt unul pentru altul. Timpul trecea, şi ei se întilneau din ce în ce mai rar şi cu priviri mai lungi (de obicei el şi ia - erau în găşti diferite, incompatibile şi care puteau să le faca judecată, dacă le urmăreau privirile. Muritorii se tem de judecăţi. Ei tot.). Construcţiile se ruinează. El s-a oferit să o conducă. Ia a acceptat. Astfel s-a început "greşeala" lor de-o viaţă. Când se ţineau de mână erau cei mai ferici, simţi-au fluturaşi în timp ce se sărutau, când ajungeau acasă îşi doreau să se trezească din nou faţă în faţă. Era iubire... şi nopţi în taină petrecute sub stele. Toamna. El a plecat la armată. Ia ia făsat pe buze promisiunea că-l va asteptat. ... . Nu la aşteptat. Dansuri. La întoarcere el s-a căsătorit cu cea mai frumoasă fată din sat şi lângă ia era fericit cum nu putea fi (după cum îi spunea) cu alta în lumea întreagă. Avea copii. Trei fete. Una din ele purta numele ei. Nimeni nu ştiea că el o mai ţine minte. Când se inerva ştia cine e vinovata. Când era fericit nu înţelegea cu ce a meritat această fericire şiiiii... tot odată se gândea că ar fi putut fi şi mai fericit dacă nu pleca la armată sau cel puţin ia să-l fi aşteptat. Uneori când îşi săruta soţia - simţea gustul ei, deja demult pierdut. Timp. Amintiri. Coincidenţe. Iar... s-au întâlnit privirile. Lacrimi, regrete şi o noapte - transpirată cu explicaţii. Mai multe nopţi. El ştie că ia e soţia altui om, care a ajutato mult când fratele ei era pe moarte şi a contribuit la salvarea lui îşi simţea vina că a lipsit când ia avea cel mai mult nevoe de...el; deaceia el crede că ia - nu poartă nici-o vină. Ambii ard în pasiune unul pentru altul. Sunt amanţi şiiii... - nimic mai mult (puteau fi cândva(au pierdut momentul)).

Familiile lor suferă şi continuă să tacă, când apare-o ciartă - ei - nu sunt vinovaţi (aşa vor să creadă).
Frumoase sunt zilele aşteptate. Familia lui, aşteaptă oaspeţi. El are mulţi prieteni şi de data asta va fi şi şeful. E o fire veselă, dar acum zâmbeşte doar pentru poze, pentru că deja ştie că şeful o ţine de mână pe: ia, pe ciea care ia furat minţile şi a pus în locul lor doar amintiri frumoase şi îmbătotoare desprei ei şi tinereţe. Toată lumea se veseleşte, după câteva rânduri de băutură starea de încordare a dispărut... la ambii. Asta a fost ultima lor "întâlnire cu privirea", nimeni nu a opservat nimic, decât doar... soţii gelozau atunci când...- el şi ia - dansau pentru ultima dată."

 - Plus două inimi în jumate a spus:  Eros, şi a vărsat o lacrimă!

De ce nenoroc?... pentru că e mult prea greu să urmăreşti două suferinţe care plâng în taină, se tem să tot formeze un întreg şi rănesc tot ce a fost străi. În schimb e şi-un noroc: de-a învăţa pe greşelele altora şi "a fi" cum nu sunt ei, şi... deja nici nu vor mai fi.

citesc tăcerea... încerc...

de la insonie parţială... în nout an am trecut la cea cu regim non-stop, insomnie care mă înghite clipă de clipă, mă schimbă, mă oboseşte şi cel mai important... mă face să înţeleg că îmbătrânesc... :) ascult muzică pe care mai înainte no înţelegeam... acum...  - încerc... so înţeleg deşi nu ştiu cât de mult am nevoie de acest lucru..., poate? sunt genele unui străbunel de-al meu pe care nu-l ştie nimeni, şi eu tot , dar a suflat cu vântul de primăvară darul de a înţelege tot ce cere înţelegere cu excepţia propriului "eu"?...nu ştiu. Iară-şi. Întrebări. Am prea multe gânduri care se bat pentru exprimare, formează haus şi uit despre ce trebuia să scriu. Îl legăn pe Marius şi încerc să-i domolesc energiea admirătoare... mă scufund în frumuseţea ochilor lui albaştri... alături de el mă simt micuţă... încă copil, deşi are abia trei anişori ...e mare şi îmbibat de curiozitate - pe urmă voi vorbi de el. Visează. Încă n-am început teza de licemţă deşi alţi o finisează, iar eu... nu ţin minte titlul făr de coala aia de hârtie pe care am scris (de fapt am pierduto)... mă gîndesc la nimic, ating în des cana cu ciai  - deja rece - nu... nu o duc la gură, aşa e mai comod.

Cândva credeam că sunt singura visătoare care poate să nu doarmă nopţi la rând pînă nu-şi termină episodul filmului improvizat cu "mine" în rolul principal, de obicei acolo te descurci mai bine decât în viaţa materială. Nu sunt singură, asta contează, poate şi acum cineva stă întins sau ghemuit ca un aricel şi îi dă foială la visat până nu încep a cânta cucoşii (sau deşteptătorul la oraş)... acuma nu mai visez sau din când în când îmi imaginej un episod ca să nu fiu ştearsă din lista cu romantici întârziaţi (în deosebi dimineaţa :D).

Citesc tăcere... încerc... E o carte uriaşă, groasă, cu coperta veche-verde închis iar în loc de titlu scrie:"Ţâţ". Tac.

Închid ochii ca să văd întunericul... simt cum bate o inima alături, mi-am dat seama că e a mea! am inimă?! se aude în urechi. Vântul îşi face sărbătorile la giam - probabil a băut, - nu ciai :) Nu ninge - nu se aude... Am pierdut rândul...- aşa şi-mi trebuie, demult trebuia să urmăresc nu doar cu privire.

Tăcerea are voce?! - cred că da, e vocea făr de voce a fiecăru din noi. Sa închis cartea - a lovito Marius cu piciorul... :)