logică umană: ne gândim tot mai des la ceea ce vrem să uităm tot mai mult. Ajungem la un moment că... mințile noastre se încâlcesc tot mai greu, și obectul uitări devine înmormântat în locul din care vrei să-l zmulgi ... parcă tot mai mult. Începem să ne pedepsim de dragul pedepsitului, nu, nu pentru că suntem urmași lui Ad. Hyttler, ci... poate că... un pik de mazohiști psihologici, care, s-au învățat să trăiască în și cu durere interioară (fie reală sau imaginară) pentru că dacă totul e prea bine și frumos - devine plictisitor și chiar obositor să porți permanentul smile pe buze - elementar e obositor, dar și ceea ce se întâmplă în jur nu poate fi neobservat - cel puțin atunci când ești viu, ai ochi, urechi și te crezi Om; ...ne pedepsim, cu toate căăă pedeapsa nu e necesară și așa sunt prea multe lucruri pe care nu le vei uita niciodată, cel puțin că nu poți, alocuri nu vrei și pentru că mai și răsufli încă, plus la toate - anturajul - nu-ți permite un astfel de luks... singuri ne punem 'cuțitu la gât' și ferul de călcat pe 'carne goală'.
Am multe de gândit, puține de spus. Mănânc o caramelă. Mă deranjează zgomotul de afară pe care adesea nu-l observ. Vreau SnicKers... dar e poest. Mii dor de cel mai bun prieten ... pe care nu-l voi vedea niciodată - și pentru asta mă urăsc. Vreau să se împlinească primele 12 dorințe din lista mea. Vreau ca toți să fie fericiți și buni și să se împlinească numai dorințele bune! - păcat că noi și singuri nu știm, ce e bun?! - e bun ceea ce e bun nouă sau ceea ce le convine altora, cel puțin, ar trebuie să convină tuturor. Așa și gîndul - nu e periculos atâta timp cât îi ții frâul și-i ești stăpân - unic și inrepetabil.
Întotdeauna am crezut că gândurile se materializează și totul în lume formează un întreg, de aceea ai grijă ce și cum - gâdești, pentru că știi că dorințele se împlunesc! Șterge urâtul - îmbracă frumosul, nu te teme de emoți și fii așa cum ești tu pentru a nu fi ca alții!