iubire... inimă... mister...

...ne dăm, drept a fi tari şi mari în ale tainele iubirei, credem că ştim totul despre acest sentiment, care pentru unii reprezintă doar sigla din cuvinte - "TE IUBESC". Suntem tare deştepţi, inventivi şi dîrji - atunci când un prieten ne cere un sfat... "- ce să fac, mi-e gru, nu mai rezist, spune-mi?!"... sărim repede; ca un câne flămînd după bucata de pâine. Atunci ştim ce-i rămîne de făcut camaradului rănit... şi nicidecum nu înţelegem: cum de are tupeul să complice atât de mult lucrurile, chiar nu vede care e soluţia, oare e atât de grei să recunoşti sentimentul iubirii celeui care te-a "furat"???? ...multe semne de întrebare şi...întrebări tot, deşi ele nu sunt expuse, oricum se întreb în noi. Dacă cineva are nevoie de ajutor - poftim! - sunt la dispoziţie, te-ai îndrăgostit şi suferi, te-ai certat cu ea?... - răspuns la întrebări găseşti uşor la cei din jur,... păcat. Păcat că nu la tine.

Afară ninge. Când ninge e frig şi noi ştim că trebuie să ne îmbrăcăm mai cald ca să evităm virozele iernatice. Dar...:( oare când ne dăm seama că... ne-am îndrăgostit sau... că iubim? Atunci când ne treyim dimineaţa? Când mergem, ne îmbrăcăm călduros sau facem alte lucruri? Poate atunci când pierdem persoana iubită? Când suntem singuri, fără de ocupaţii, prieteni şi avem la dispoziţie ore de meditaţie în care hotărâm căăăă... n-ar fi rău "să iubeşt" şi tu - doar toţi fac asta? 1000 de întrebări!...nuuuu, mai multe întrebări dar... mai puţine răspunsuri la... aceste... întrebări!

Modă :) Astăzi e la modă să te întâlneşti, să spui cuiva - te iubesc, să te cuprinzi, să sopteşti, să fugi la întâlnire chiar de te-ai săturat so faci, să faci toate acestea doar pentru a nu fi singur sau judecat pentru singurătate. Începi a te întîlni... purşisimplu, din curiozitate - experienţă, te deprinzi cu persoana, îţi pare că e destul de potrivită, începe a ţi se face dor de ia, tot mai mult şi mai mult, de zîmbet de felul ei de a fi şi bine înţeles trebuie să-i spui co iubesc - ia - doar te întreabă. Şi... dacă o minţi oricum ia nu ştie - te crede. Toţi aşa fac... - te justifici. Oricim, nu toţi eu şi încă alţi naivi ca mine - nu vor merge pe drumul bătut de "iubire". M-am întrebat: de ce iubesc copii?... purşisimplu... ei iubesc fară ca să se întrebe, iubesc pentru că braţele se întind la iubire, iubesc pentru că le este foame şi frig iar soluţia pentru acestea o are doar persoana iubită: căldură şi hrană. Copii iubesc pentru că nu aleg pe cine să iubească şi nici nu încep a iubi pentru că cineva le-a dat o "bomboană" arătândule "obiectu". Ei purşismplu iubesc cu adevărat. - Iar maturi? maturi de ce iubesc ei? - doar au fost şi ei copii, logic ar trebui să iubească sincer, pe adevărat, fără a trage la sorţi: "cine primu(a) vine - acela(ea) e iubitul(ta), sau cine-mi scrie mai des, mă sună şi nu uită de mine! Asta este adevărata iubire - un joc? În anul trecut am citit o cărţulie, unde se făcea diferenţă între iubire şi pasiune, erau mai multe detalii, dar, pe cea mai importantă am furato pentru totdeauna: iubirea este altruistă, iar altruizmul presupune - dăruire de sine celuillalt iar celălalt ţie, iubireia este taina celor doi, iubirea nu doarme cînd celălalt nu poate să adoarmă ori se simte rău, iubirea nu se supără că de sărbători a primit în dar tăcere, iubirea rabdă şi aşteaptă lîngă iubire. Vreau iubire altruistă, care să mă iubească cu inima şi sufleţelul dar nu cu gîndul la pat... bani... averi şi alte chesti pe care şi singur le poţi opţine. Şi ţie îţi doresc iubire altruistă..., numai dacă o vrei! Şi numai dacă eşti gata să o trăieşti... mereu... o viaţă întreagă...