SUFERINTA INIMII !!!

Aşa cum inima se plînge
Cum săgeţile s-au rupt
Aşa şi dragostea se frînge
Când prin vise te ăarut.
Aşa cum frunzele cuprind.

Săgetile răsfrînte-n două.

La fel şi eu mereu mă prîng

În dulceaţa stelelor cu rouă.

Atâta sînge a vărsat,

Inimioara mea rănită.

Eu de toate m-am lăsat,

Chiar şi de viaţa-mpleticită.

Lacrimile mele-ngheată,

Ca un ghţar de mare plutitor.

Dragostea mi-se răsfaţă,

Şi devin eu muritor.

Dar furia nu mă lasă,

Când la tine mă gîdesc.

Poza ta mereu pe masă!

Şi tot mai tare te iubesc.

Sângele-mi devine rece,

Ochii încet  mi-se închid.

Eu î-ti spun arevederci!

   Dar să ştii că mor iubind...

"SĂRBĂTORI"

...sincer... niciodată nu am putut să beau şi acuma tot. Când aveam patru ani şi jumatate mam îmbatat pentru prima dată, era cumătrie în ziua acea la surioara mea care împlinise deja un an. Toată lumea era ocupată... lucru, haus, aranjare de mese, clătite, pârjoale, chestii... tăticu şi comanda "drujba" "botezau a doua oară" copilu în curtea ogrăzii neterminate. Iar eu, eu nimic, eram uitată şi mai puţin interesantă celor din jur, şiiii de scîrbă am hotărît să merg la vecini. Nanu avea moară. De obicei la sat, după ce se face la moară se " spală" păsatul, şi data asta nu a fost o excepţie. Eu am nimerit la ce-i mai "bun" - la strâns masa!... impreună cu Lena (mai mare cu cinci ani) am început a strînge masa, în fine am dat de ulcior, era încă plinuţ, doar la noi se zice că "cu dişertul nu se iese" şiii.... eu şi Iliana am hotărât să dovedim inversul acestei zicători neologice: "plinu nuuuu se lasă". Iliana a început să toarne în pahar (era un pahar de tip - bacal cu codiţă şi buline ieşite în afară), ia turna, mie - unu, ei - jumate, şi aşa pînă am dat de fund - la ulcior - bineînţeles. Era sâmbată, de obicei în această zi se face curat în ogrăzile gospodarilor, aşa şi noi, nanu ma pus să zmulg buruianu din ogradă, numai că eu, trageam de el si, tot eu cădeam jos - nu putea să înţeleg: ce fel de buruian tare că eu trag dar el nuuu se rupe.
Copilăriea e frumoasă, inrepetabilă, este ca o plapumă caldă şi comodă pe care nu vrei so dai în lături dimineţile harnice, în deosebi atunci cînd ţie frig şi doar ea - plauma - îţi este alăturiea. Copilărie ce mult aş vrea să te întorc.
Îmi aduc aminte cum badia mă "tîrîia" de mină..., nu eu mergeam pe picioare însă el, mă ridica de mîină în sus ori de cîte ori cădeam - la pamânt. Ochii mei se învirteau ca două buline de bouling, - mama, bunica şi mai nuştiu cine mă - bociau şi tot odată mă ştergeau cu prosopul pe faţă, în timp ce eu îmi satisfaceam dorinţa de  - greaţă în propria-mi odaie.
Mai ştiu că nu găsiau automobil, ca să ma duca la spital şi încă, că bunicuţa mea iubită a stat o săptămână întreagă cu mine, chiar a şi scăpat cumătriea surioarei mele. Din segvenţe mai ştiu că medicii mi-au numit părinţii: iresponsabili; şi de prima dată cînd am intrat în spital - coridoarele erau lungi iar lumina lor, parcă în ciudă îmi bătea în ochi, şi nu-mi dădea voie să dorm. O săptămână de picurători. Ultima vomitare în maşina lui tata, şi mulţi ani (pînă în a noua) de dezgust pentru alcool, pînă nu doar mirosu ci doar simpla privire spre H2 si-o bobiţă - îmi trezeau dezgust.
Eram la finele anului şi, mi-am dat seama că nu m-am îmbătat "niciodată"... sigur după vîrsta de patru şi jumate. Azi nu plănuiam so fac. Era 31.12 şi din toate 44 de felicitări electronice - nu am găsito pe ci-a mai dorită şi...sincer...aşteptată. Am întîlnit anul nou în maşină, m-am pornit să-l iau pe tăticu din garaş... şi iată, fac anu nou cu radioul - e ora 12.00 - La mulţi ani!. ne-am întors, ei, erau aşa mulţi încât m-am simţit singură şi-am fugit - c-o sticlă de şampanie. Nu vroiam să beau, dar, singurătatea ma rugat. Demidulce. Roz. Spumos.

- Straniu cum oameni se îmbată, groaznic, nu înţeleg, oare poţi să bei şi să te clateni, să priveşti în oglindă şi să vezi doi în loc de tri (deşi e doar unu)? - se întreabă cel ce nu înţelegea!

Am hotărît ca azi mă îmbat, deja am şi deschis şampania, biau din sticlă deşi am pahar - aşa e mai gustos şi, cu siguranţă mai interesant. Am băut mult, vre-o 23% din sticla cu 0,75l, tot biau gît după gît (deodată cu deasila iar apoi mîna singură se trage) iar băutura nuuu... dispare, m-am gândit că guriţele sunt mici sau poarte cineva î-mi adaugă - acum habar nam. Mi se învirte capu, dar pînă nu termin - nu mă las. încă ochii, ochii parcă-s obosiţi şi se lasă în jos, scriu pînă nu termin de băut, apoi voi plasa - fară să citesc ce am scris. Aşacă dacă sunt greşeli - o să-mi pară rau ...dar...-târyiu va fi. Soty. Acum ştiu că dacă sunt ameţită-biată oricum sunt calmă, poate mai calmă ca de obicei, chiar şi vocea-mi e blajină, numai că picioarele nu mă prea ascultă şi-şi caută hora. Nu contează.Singurătate. Încă plăcută - mereu mi-am spus + minciuni!.Capul mi se îngrelează. Ştiu. Anul asta mi se vor împlini toate dorinţele, începând cu prima: M-AM ÎMBĂTAT! La mulţi şi fericiţi ani - lume!!!

...etaje...

Etajul noua-l văd în vis,
Eu stau pe margine - privesc.
Un gînd al morţii - m-a învins,
Acum pe tine te doresc.

N-aş vrea să vezi, cum mă arunc,
Spre trotuarul asfaltat.
Mă văd în breţe - micuţ prunc,
Oricum spre ceruri am plecat.

Privind de sus am bucurie,
Te văd pe tine fericită.
Te-aştept sus, a mea iubire,
Vino şi mă felicită.

Tu să vii, la-al meu mormânt.
Cu roze vii, pline de sânge
Să mi le pui uşor plapind.
Dar nu vreau  ca să începi a plânge.

Eu de sus îţi voi trimite,
Ploi de lacrimi felurite.
Tu să le primeşti fierbinte,
Şi să-mi sopteşti: mi-e greu iubite!

Acum sunt la etajul nouă,
M-am aruncat de dorul tău.
Eu stau jos, întins, mă plouă
Tu, nu eşti la capul meu.

De doua zile nu mai sunt.
Şi sufletul mă doare.
Trupul meu e sub pamânt.
O! îngere, ce simţi tu oare?

Oare simţi a mea durere?
Când la ea mereu privesti...
Nu mai am eu mângâere.
Căci ea trăieşte în poveşti.