de la insonie parţială... în nout an am trecut la cea cu regim non-stop, insomnie care mă înghite clipă de clipă, mă schimbă, mă oboseşte şi cel mai important... mă face să înţeleg că îmbătrânesc... :) ascult muzică pe care mai înainte no înţelegeam... acum... - încerc... so înţeleg deşi nu ştiu cât de mult am nevoie de acest lucru..., poate? sunt genele unui străbunel de-al meu pe care nu-l ştie nimeni, şi eu tot , dar a suflat cu vântul de primăvară darul de a înţelege tot ce cere înţelegere cu excepţia propriului "eu"?...nu ştiu. Iară-şi. Întrebări. Am prea multe gânduri care se bat pentru exprimare, formează haus şi uit despre ce trebuia să scriu. Îl legăn pe Marius şi încerc să-i domolesc energiea admirătoare... mă scufund în frumuseţea ochilor lui albaştri... alături de el mă simt micuţă... încă copil, deşi are abia trei anişori ...e mare şi îmbibat de curiozitate - pe urmă voi vorbi de el. Visează. Încă n-am început teza de licemţă deşi alţi o finisează, iar eu... nu ţin minte titlul făr de coala aia de hârtie pe care am scris (de fapt am pierduto)... mă gîndesc la nimic, ating în des cana cu ciai - deja rece - nu... nu o duc la gură, aşa e mai comod.
Cândva credeam că sunt singura visătoare care poate să nu doarmă nopţi la rând pînă nu-şi termină episodul filmului improvizat cu "mine" în rolul principal, de obicei acolo te descurci mai bine decât în viaţa materială. Nu sunt singură, asta contează, poate şi acum cineva stă întins sau ghemuit ca un aricel şi îi dă foială la visat până nu încep a cânta cucoşii (sau deşteptătorul la oraş)... acuma nu mai visez sau din când în când îmi imaginej un episod ca să nu fiu ştearsă din lista cu romantici întârziaţi (în deosebi dimineaţa :D). Citesc tăcere... încerc... E o carte uriaşă, groasă, cu coperta veche-verde închis iar în loc de titlu scrie:"Ţâţ". Tac.
Închid ochii ca să văd întunericul... simt cum bate o inima alături, mi-am dat seama că e a mea! am inimă?! se aude în urechi. Vântul îşi face sărbătorile la giam - probabil a băut, - nu ciai :) Nu ninge - nu se aude... Am pierdut rândul...- aşa şi-mi trebuie, demult trebuia să urmăresc nu doar cu privire.
Tăcerea are voce?! - cred că da, e vocea făr de voce a fiecăru din noi. Sa închis cartea - a lovito Marius cu piciorul... :)
"citesc tăcerea !!!" "Tăcerea are voce?!..." foarte frumos spus...tăcerea este parcă din altă lume ,nu e pentru toţi dată ca să o poată înţelege, să o poată vorbi, să o poată asculta ...Tăcere..... succese la noi inspiraţii cu mult respect şi stimă! al tău fidel cititor
RăspundețiȘtergere