Alb şi negru...

Am avut nenorocul să privesc o scenă de "dragoste ironică".
Cred că trebuie să încep de la... 

"Erau ambii tineri şi nerăniţi de săgeata lui Cupidon. Ambii cu ambiţii şi dornici de a fi auziţi. Cînd treceau pe acela-şi drum - privirile se întilneau. Uneori ia - se întorcea ca să vadă dacă el nu s-a întors, ca să vadă dacă ia nu s-a întors; iar el, el tot se întorcea ca să vadă dacă ia... nu s-a întors ca să se convingă că el s-a întors pentru ai urmări plecarea. În minţile lor lor era un virus ca la lăptopul, meu care le frîna minţile şi nu le permitea să se decidă, cine... cine de fapt sunt unul pentru altul. Timpul trecea, şi ei se întilneau din ce în ce mai rar şi cu priviri mai lungi (de obicei el şi ia - erau în găşti diferite, incompatibile şi care puteau să le faca judecată, dacă le urmăreau privirile. Muritorii se tem de judecăţi. Ei tot.). Construcţiile se ruinează. El s-a oferit să o conducă. Ia a acceptat. Astfel s-a început "greşeala" lor de-o viaţă. Când se ţineau de mână erau cei mai ferici, simţi-au fluturaşi în timp ce se sărutau, când ajungeau acasă îşi doreau să se trezească din nou faţă în faţă. Era iubire... şi nopţi în taină petrecute sub stele. Toamna. El a plecat la armată. Ia ia făsat pe buze promisiunea că-l va asteptat. ... . Nu la aşteptat. Dansuri. La întoarcere el s-a căsătorit cu cea mai frumoasă fată din sat şi lângă ia era fericit cum nu putea fi (după cum îi spunea) cu alta în lumea întreagă. Avea copii. Trei fete. Una din ele purta numele ei. Nimeni nu ştiea că el o mai ţine minte. Când se inerva ştia cine e vinovata. Când era fericit nu înţelegea cu ce a meritat această fericire şiiiii... tot odată se gândea că ar fi putut fi şi mai fericit dacă nu pleca la armată sau cel puţin ia să-l fi aşteptat. Uneori când îşi săruta soţia - simţea gustul ei, deja demult pierdut. Timp. Amintiri. Coincidenţe. Iar... s-au întâlnit privirile. Lacrimi, regrete şi o noapte - transpirată cu explicaţii. Mai multe nopţi. El ştie că ia e soţia altui om, care a ajutato mult când fratele ei era pe moarte şi a contribuit la salvarea lui îşi simţea vina că a lipsit când ia avea cel mai mult nevoe de...el; deaceia el crede că ia - nu poartă nici-o vină. Ambii ard în pasiune unul pentru altul. Sunt amanţi şiiii... - nimic mai mult (puteau fi cândva(au pierdut momentul)).

Familiile lor suferă şi continuă să tacă, când apare-o ciartă - ei - nu sunt vinovaţi (aşa vor să creadă).
Frumoase sunt zilele aşteptate. Familia lui, aşteaptă oaspeţi. El are mulţi prieteni şi de data asta va fi şi şeful. E o fire veselă, dar acum zâmbeşte doar pentru poze, pentru că deja ştie că şeful o ţine de mână pe: ia, pe ciea care ia furat minţile şi a pus în locul lor doar amintiri frumoase şi îmbătotoare desprei ei şi tinereţe. Toată lumea se veseleşte, după câteva rânduri de băutură starea de încordare a dispărut... la ambii. Asta a fost ultima lor "întâlnire cu privirea", nimeni nu a opservat nimic, decât doar... soţii gelozau atunci când...- el şi ia - dansau pentru ultima dată."

 - Plus două inimi în jumate a spus:  Eros, şi a vărsat o lacrimă!

De ce nenoroc?... pentru că e mult prea greu să urmăreşti două suferinţe care plâng în taină, se tem să tot formeze un întreg şi rănesc tot ce a fost străi. În schimb e şi-un noroc: de-a învăţa pe greşelele altora şi "a fi" cum nu sunt ei, şi... deja nici nu vor mai fi.