Plouă afară....
Plouă și-n mine,
Plouă și-n ochii!
Mi-e teamă de frică...
-De frică că mor făr de frică.
Mi-e teamă că frica mi-e mică,
Și dorul de viață mi-e gol.
Da!plouă cu lacrimi - ude și...sînge!
Plouă cu speranță la viată - amagite…
Plouă cu strigăt de mamă și tată -
…pe pământul înglodat și udat cu amarnicul dor.
Când ploaia încetează!
Miroase a scârbă și jale
Miroase a...ploaie de moarte –
neagră, rece, cu vermeni și râme -
pe care nu pot să le-alung și - omor!
Și...timpul mă duce în leagăn pe pod!
Chitara se plânge, hulubii î-mi cântă,
Tigrul se ascunde sub masa cu dulciuri și coroane de flori...
Toțiii...mă cuprind și-mi spun: O să-mi fie tare dor!!!
Dar eu...le sărut cu lacrimile lor și-n gând -
le șoptesc: O să-ți fiu eu - înger păzitor!
Insă ei nu m-aud, dar mă vad și mă simt -
Căci...duhul se învârte prin inima lor...
Ce tare plouă, plouă făr de margini
Plouă cu regretele lor...
Plouă cu lacrimi din cer și de pe pământ…
Plouă cu moarte!!!...în mormântu-mi încă gol!!!
Dragă ma cuprins fiiorii..."PLouă cu moarte" ..De fapt Moartea este doar o mică despărţire ...o mică odihnă de tot ce nea obosit....nu am citi nici o postare de a ta atît de tristă....dar să ştii că ma atins şi pe mine la suflet...şi totuşi foarte mult ma impresionat macăr că e despre moarte......Doresc şi eu sfîrşitul sămi găsesc răposarea....succese la noi creaţii al tău fidel cititor!
RăspundețiȘtergere