

Fie în bucătărie... la podea..., în dormitor..., sub apa curgătoare din duș(ooo)... pe pervaz..., în picioare..., în „libertate”..., acasă sau.. la hotel..., în oaspeți maiiiii... rar ca de obicei..., pe canapea..., cu „fundul” pe masa din bucătărie..., mmmm se poate în ascensor când plece undeva sau poate vii în bună dispoziție..., la serviciu dacă nu te vede șefa/șeful.... sau poate cu unul din ei dacă – au chef... mmmm... indiferent de poziții și loc – acest (săi spunem) – „proces” – contribuie la o dispoziție mai bună, ridică emunitatea cu 3%, arde calorii, îmbunătățește scalpul și... structura pelii, de asemenea stimulează organizmul de a fi mai ... r e z i s t e n t   în situații stresante..., alți pot plăti pentru ‚asta’ iar tu tre ‘soooo’ poți face și singur!!!!!!

Ca concluzie pot să zic că ... îți rămâne o nimica toată... primești plăcere doar dacă îi ’dai drumu’ la voce – și începi să cânți!

...oriunde ... orce.... cu orișicine... antreneazăte, prinde experiență, cântă și... FII FERICIT

şosEauA cEntraLă

Drumuri. Omeni se întâlnesc, oameni se iubesc… formează perechi, apoi cupluri şi mai târziu familii. Timpul trece şi o dată cu răcirea anotimpuluii de afară… sau poate invers… o data cu razele solare intensive…, aripile lor se dezgeaţă şiiii… cei doi care, mai eri stăteau pe… podea rezemaţi unul de celălalt  – î-şi făceau declaraţii de dragoste… priveau filme, emisiuni tv, râdeau cu voce, …cântau făcând duş… împreună…  sau se hrăneau unul pe altul asemenea unor hulubaşi de rasă Kynkong. Astăzi… această familie nu – mai exzistă… decât doar separate, ei au hotărât că drumurile lor nu se intersectează (conform tradiţiei japoneze)  sau nici măcar nu sunt paralele (după cum cred europenii)unu de celălal. Ei sunt diferiţi încât nu se mai aud, vorbesc în alte limbi, limbi cunoscute…, şi pe atât de ştiute pe cât şi surde. La început totul părea o poveste… poveste ce trrreeebuia să dureze o întreagă existenţă, însă s-a dovedit că poate dura puţin mai mult de-o clipă! Ei au ales drumuri diferite, cuprinşi de pasiunea dragoste nu au opservat că de fapt din start aveau bilete pentru o altă cursă.

 Pe moment, în căpucianu-l meu sună o frază din preludiul Dom-lui Ion Suruceanu: "Drumurile noastre toate – se vor întâlni vre-o data"  …- însă după părerea mea ar fi cu mult mai bine că drumurile celor (cu adevărat) "DOIA" – să nu se întâlnească… ci să formeze – o unică cursă…O şosea!

În fine totul… în proporţi de 5o la 50 : depinde de la caz la caz şi cum nu ar fi (rău sau bine)… se merită de făcut mai ‘multe’ încercări pentru a fi fericiţi!!!